„In acea perioada din anii ’50, cand de multe ori i-am frecventat casa, am avut surpriza sa constat ca Avram Bunaciu era cu totul o alta persoana decat cea despre care circulau diferite aprecieri prin cartier si, mai ales, in randul unor colegi de la Liceul „Titu Maiorescu” (apoi devenit „I.L. Caragiale”) pe care il frecventam: intransigent, taciturn si nemilos cu dusmanii poporului, un activist slujind fanatic cauza partidului comunist.
Evident aceasta descriere avea la baza activitatea sa cand a fost acuzator sef la Tribunalul Poporului in procesele ce au avut loc dupa preluarea puterii de catre comunisti, apreciere care l-a urmarit, probabil, toata viata [...].
In realitate, asa cum l-am cunoscut atunci, Avram Bunaciu era un om obisnuit. Era extrem de manierat, fapt care, tin minte, m-a frapat cel mai mult in comportamentul dansului care era departe de caracterizarea ce i se facea de taciturn sau activist fanatic. Cu trecerea timpului, am avut posibilitatea sa constat, ca in spatele acelui comportament se gasea un om cu suflet larg, cu o intelegere mult mai profunda a vietii, care contrasta puternic cu descrierea unui activist gata sa execute fara fara discernamant indicatiile si ideologia partidului comunist “. - Mircea Raceanu