Domnul ni l-a lasat pe Ion Gavrila Ogoranu sa ne povesteasca despre lupta unor neînfricati fii ai României, despre drama lor, o poveste reala pe care comunistii si corifeii lor ar fi preferat-o uitata. Dar n-a fost sa fie asa. Ion Gavrila Ogoranu, în fiecare clipa lasata lui pe Pamânt ne-a spus adevarul. Adevarul despre acele vremuri, adevarul despre acei minunati tineri luptatori cu credinta în Dumnezeu si neamul românesc ce si-au jertfit totul, inclusiv viata, doar pentru a ne da noua speranta unui viitor mai bun pentru generatiile de mâine. Iar aceasta poveste este cuprinsa în volumele „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”
"Am scris aceste randuri in amintirea celor care au luptat si au murit in acei ani, 1948-1957, in rezistenta armata anticomunista fagarasana si care nu au nici mormant, nici cruce. Am scris pentru a lasa marturie ca acest colt de tara nu si-a plecat capul de bunavoie in fata comunismului. Să se stie ca au existat oameni care, cu sangele lor, au spalat fata Romaniei, patata de lasitati si tradari... Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca romani. Orice intamplare din carte e o marturie istorica. Desigur dupa mai bine de patruzeci de ani, unele amanunte le-am uitat. Altele nu le-am stiut nici atunci; au fost actiuni la care nu am luat parte personal, iar cei ce le-au indeplinit au dus cu ei secretul in pamant" - Ion Gavrilă Ogoranu