Cu acest al treilea volum al însemnărilor lui Constantin Bacalbaşa cade uşor cortina sfârşitului de veac al nouăsprezecelea peste Bucureştiul prins în vârtejul schimbărilor de tot felul. În oraşul odinioară tihnit şi patriarhal, tropotul cadenţat al trăsurilor pe caldarâm începe să se întretaie cu clănţănitul roţilor de tramvai, centrul cosmopolit, cu viaţa lui de petreceri, se întinde cu lăcomie către lumea pitorească a mahalalelor, străzi luminate îşi croiesc făgaş printre clădiri cu fason occidental, se schimbă veşminte, mode, obiceiuri. Odată cu ele, după cum surprinde ochiul ager al gazetarului, se schimbă legile, guvernele, politicienii. Spicuind din publicaţiile vremii ori slujindu-se de propriile-i amintiri, adesea colorate intens subiectiv, Bacalbaşa ne oferă o cronologie amănunţită a vieţii politice româneşti, cu personajele ei de prim-plan ori de culise, completând astfel, cu date de mare interes documentar, uriaşa frescă a Bucureştilor de altădată.
„Citită pe îndelete, cartea lui Bacalbaşa poate deveni un adevărat abecedar de istorie modernă pentru tânărul din generaţia Internet, cu condiţia ca el să fie convins că a privi din când în când înapoi înseamnă, paradoxal, a ocoli şanţul dinainte." (Dan C. MIHĂILESCU)
„Începând cu anul 1885, o nouă eră politică începe, şi această eră, deschisă cu intrarea în scenă a lui Nicolae Filipescu, se încheie la începutul războiului din 1916. Valul de nemulţumire împotriva regimului lui Ion Brătianu creştea. O guvernare de 10 ani – fapt necunoscut în România – obosise. Afară de asta, abuzurile, nedespărţite de guvernările prea lungi, apăreau la suprafaţă. Partidul liberal începea să nu mai fie partidul cu ideile cele mai înaintate. Îmbogăţiţii deveneau conservatori, liberalii evoluau către dreapta, aşa că idealul democratic nu mai era reprezentat prin ei.“ (Constantin BACALBAŞA)
„[În ediţia de faţă] am mai introdus un destul de vast material documentar menit să-l familiarizeze pe cititorul de astăzi – mai puţin informat în legătură cu realităţile României de acum peste un veac – cu detalii despre viaţa social-politică de fiecare zi a ţării noastre şi a capitalei ei în anii 1880, când s-au pus bazele României moderne, cu un sistem politic democratic avansat, dar cu o economie capitalistă rudimentară, aflată la începuturile dezvoltării ei." (Tiberiu AVRAMESCU)