Bucuria de a scrie compuneri

... A fost odata o pana, dar nu una obisnuita. A fost o pana, demult, pe vremea cand se scria cu pana, nu cu penita. Pana aceea sunt eu si am venit din lumea mea pentru tine. Am scris multe si stiu multe. stiu ca orice scolar isi doreste sa scrie cele mai frumoase compuneri. E o mare bucurie sa simti ca esti ascultat cu placere de colegi; ca atunci cand iti citesti compunerea nu se aude niciun fosnet de caiet. Toata lumea asculta. Cuvintele curg lin ca apa cea neobosita, cu care abia de se ingana soaptele vantului si falfaitul matasoaselor aripi.
Dar, ca sa ajungi sa poti gasi locul cuvintelor, cunoscandu-le bine intelesurile, sa incercam sa gasim impreuna drumul care ne va duce spre minunata lume a Compunerilor.
increde-te in mine, sunt o prietena de nadejde! si, ca sa iti dovedesc acest lucru, mai intai iti voi incredinta o taina. Asculta! Eu sunt cea care l-a ajutat pe cel mai mare poet roman, Mihai Eminescu sa scrie neuitatele sale versuri:
„Somnoroase pasarele,
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund in ramurele,
Noapte buna ... !”
si tot eu l-am ajutat pe Ion Creanga sa scrie despre Nica, pe Mihail Sadoveanu sa scrie despre duduia Lizuca, pe Emil Garleanu sa scrie povesti „Din lumea celor care nu cuvanta”... .