„Experiența paternității întâlnește noul ruralism într-un volum care înregistrează unele note mai reflexive și poate mai lirice decât ne-a obișnuit Mihai Duțescu până acum.
Ca să folosesc o sintagmă a lui Allen Ginsberg, poeziile de aici iau forma hibridă a unor mind breaths.
Versul, articulat plin, surprinde, în inervațiile sale adeseori arborescente și insidioase, declicuri dintr-o fuziune panoramică între spațiu (fizic, social, cultural) și comentariul interior.” -- Andrei Doboș