Oare ce mai face Aston? Sigur a mai crescut puțin de la povestea cu pietrele. Nu mai aduce acasă toți bolovanii care stau singuri afară, în frig, și toate bețele rătăcite prin iarbă pentru că i-a venit o idee și mai interesantă. Aston face cadouri. Multe.
Cui nu-i plac cadourile?
Vine ziua lui Aston, iar el, în loc să se pregătească cu liste nesfârșite de „vreau și aia, și cealaltă”, nu face decât să le ofere celor din jur mai mult decât ar putea ei să… ducă. O poveste despre o inimă mică, dar plină de dragoste, o călătorie într-o copilărie lipsită de griji în care cele mai frumoase daruri nu se găsesc la nici un magazin.
Tata pune o oală pe masă. Paste cu pește.
— Nu cumva ai văzut pe undeva
sarea, Aston? întreabă tata.
Aston îi întinde un pachet foșnitor. Din pachet se ivește o solniță.
Ce cadou potrivit!
După masă, tata vrea să spele vasele.
Dar unde au dispărut detergentul și peria?
Tata își răsucește gânditor mustața.
Aston scoate din nou câteva pachete misterioase.
— Mulțumesc frumos, Aston! spune tata.
Exact ce-aveam nevoie.
Prin poezia textului și magia ilustrațiilor, inspirate din arta tradițională japoneză de impri-mare cu blocuri de lemn, cărțile cu Aston ale autoarei suedeze Lotta Geffenblad (n. 1962) ne povestesc cu umor și duioșie despre cum ar trebui să fie copilăria: liberă, nestingherită și plină de dragoste.
„Este o mare bucurie să spui povești! Orice se poate întâmpla într-o carte ilustrată. Te poți folosi de culori, de forme, de intrigă sau de sentimente pentru a te juca într-un mod captivant, în deplină libertate. Este minunat să fii cel care deschide altora poarta către minunata lume a cărților ilustrate, fie citind povești copiilor, fie ca autor de cărți.” (Lotta Geffenblad)