Camera 66(6)

O camera de camin studentesc dintr-un Cluj prins intre milenii (si care nu banuia cat de cool va deveni peste ani) se povesteste pe sase voci care uneori se confunda intre ele, in discutii spumoase, care te vor face sa fii un om mai vesel si sa vrei sa-ti retraiesti studentia.

Prea cuminti pentru un asemenea loc si prea neseriosi pentru ce avea sa-i astepte dupa facultate, cei sase locatari din Camera 66(6) dezbat problemele lumii din unghiuri la care nu se gandesc nici ei, fara teama de tabuuri sau (in)corectitudini politice.

Cartofu are succes doar la prietenele fetelor care-i plac, Sigi pariaza ca intr-o zi va rosti doar cuvantul satana, Nae aduce o veverita in camera, Hake refuza sa mearga cu colegii la striptease, Klu si-a ratacit accentul basarabean undeva prin Ardeal, in timp ce Epi primeste o mita destinata altcuiva. Iar cand apare si Internetul in camera, lucrurile o iau razna de tot.

***

Nostalgia il determina pe Sorin-Mihai Grad sa-si rescrie studentia din caminul XVI Hasdeu din Cluj inainte de a-si taia legaturile cu patria-mama si a emigra in Vaterland. Asemenea altor volume concepute in jurul anului 1999 precum Jurnalul raului, Pizdet sau chiar Caietul Roxanei, Camera 66(6) contine un protest al unei generatii, al carei Mare Razboi este unul spiritual, ca sa-l parafrazez pe Palahniuk. Dati Alice In Chains la maximum, revedeti Matrix si Magnolia sau, si mai bine, cititi primul roman al poetului si matematicianului Sorin-Mihai Grad! (Stefan Bolea)

***
Mircea Iorgulescu scria in Eseu despre lumea lui Caragiale ca modalitatea specifica de functionare a lumii marelui scriitor era talmes-balmesul. Ce pacat ca Iorgulescu nu mai poate citi Camera 66(6), caci ar fi vazut talmes-balmesul insusi, surprins intr-un moment de geniala expansiune.

Demonul absurdului si al exagerarilor este la el acasa, la fel cum, in Camera 66(6) salasluiesc si ingerii buni ai inocentei, ai tineretii, ai acelei nevinovatii care trece ca tancul peste tabuuri sau (in)corectitudini politice. Nimic nu scapa de la forfecat, supra-analizat si supra-dezbatut, cu rezultate din cele mai hilare. Rasul uneori abstract, alteori dureros de concret al ironiei Ciresarilor se metamorfozeaza nu de putine ori in rasul voios, bufon al lui Caragiale la distanta de cateva randuri.