Evenimente decisive pentru definirea ortodoxiei dogmatice și ortopraxiei canonice a Bisericii lui Hristos în epoca bizantină, cele Șapte Sinoade Ecumenice au un loc special în tradiția ortodoxă.
Receptarea lor continuă, alături de cea a Scripturii, este elementul esențial al identității ortodoxe. În Răsăritul bizantin hotărârile lor au fost transmise nu doar în colecțiile canonice pentru cler.
Ele au avut parte de o impresionantă receptarea liturgică, imnografică și iconografică, în sărbători teologice speciale.
Epilog al seriei „Canonul Ortodoxiei”, volumul de față restituie și reconstituie această memorie liturgică integrală a Sinoadelor Ecumenice în cultul bizantin atât în etapele și formele constituirii, dar și al abandonării lor treptate.
Pentru prima dată pot fi citite în ramă liturgică originară sau reconstituită toate hotărârile și documentele dogmatice aprobate de Sinoadele Ecumenice și cele ale sinoadelor bizantine incluse în post-scriptumul reprezentat de Sinodiconul bizantin al Ortodoxiei.Pentru a preveni impasurile unei vehiculări ritualiste, mecanice și exterioare, studiul însoțitor propune o receptare reflectată, schițând în final dilemele și provocările, dar și șansele unei receptări continue, vii și creative a Sinoadelor Ecumenice ca parte a Canonului ultim al orthodoxiei, identificat în epistolele pauline ca „creația nouă”, realizare totală a misterului Persoanei divino-umane a lui „Iisus Hristos, ieri și zi și în veci, Același”