Capcanele politice ale sociologiei interbelice

De ce consider acest volum un act editorial important? Pentru că nu urmează logica modei culturale actuale — exaltarea virtuţilor multilaterale ale interbelicului. Pentru că abordează dimensiunea politică a Şcolii Sociologice de la Bucureşti conduse de Dimitrie Gusti, demers încercat accidental, dar mai ales ideologizat în perioada ante- şi postdecembristă de experţii institutelor academice.
S-a vorbit foarte mult despre reformismul lui Dimitrie Gusti, mai puţin de strânsele sale legături cu Regele Carol al II-lea.
Importanţa volumului depăşeşte valoarea sa intrinsecă prin faptul că analizează nu o formaţiune politică, nu o clasă socială, ci dimensiunea politică a vieţii unui grup intelectual.
El ar putea contribui la a explica de ce preluarea modelului interbelic în epoca postdecembristă a constituit o greşeală de proporţii a elitei anilor ’90, în cazul căreia doar superficialitatea cunoaşterii istorice a fost mai mare decât naivitatea evidentă. Această elită nu a fost conştientă de multiplele capcane pe care le ascunde modelul interbelic.
Volumul lui Antonio Momoc este încă o dovadă că se poate scrie altfel despre interbelic, şi mai mult decât atât, că tânăra generaţie de cercetători se debarasează de mitizare, nu prin manifeste, ci prin lucrări la obiect.
Zoltán Rostás