Carrie

Romanul Carrie (1974) a fost, initial, respins de mai multe edituri. Descurajat, Stephen King il arunca la cos, insa cea care salveaza manuscrisul este sotia sa, Tabby, care-i recomanda cateva modificari ce presupun si o extindere a romanului. Carrie se dorise mai mult un roman psihologic despre universul interior al femeii, cu cateva elemente oculte si violente, insa volumul apare in siajul romanelor The Exorcist de William Peter Blatty si The Other de Thomas Tyron, intregind astfel o trilogie a fetelor demonice.

In 1976 romanul s-a bucurat de o excelenta ecranizare produsa de casele Red Bank si United Artists, in regia lui Brian De Palma.

“Carrie a fost primul roman al unui scriitor care avea sa transforme cele mai atroce cosmaruri ale cititorilor in visuri de aur pentru editorii sai.” Bill Thompson, primul sau editor

Carrie, Carrietta White, este o adolescenta timida si retrasa, care, din copilarie, indura persecutiile si ironiile colegilor de clasa. Umilintele la care o supun devin pentru ea o tortura mentala din care simte ca nu mai poate iesi. Mai mult, este si victima fanatismului religios al mamei sale, o fiinta violenta si brutala.

Cand disperarea interioara ajunge la apogeu, Carrie isi redescopera o putere inspaimantatoare – telekinezia – care o transforma intr-un demon razbunator. Caci poate sa miste, sa arunce, sa zdrobeasca si sa incendieze orice de la distanta.

„Ca numar de crime comise de o adolescenta de-a lungul unei carti, Carrie stabileste in mod cert un nou record.” Psychology Today

„Carrie concureaza la titlul de cea mai sangeroasa carte a anului.” Library Journal