Vezi mai multe
Pisici de soare, încolăcite-n drum
ascund o umbră coborât-acum –
Lucioasă se-ntretaie cu aurul din soare,
nu deosebesc lumina ce-o poartă fiecare.
Doresc, aşa deodată, frenetic s-o mângâi
și s-o întreb : înaltă
lumină porţi în plete,
sau eşti numai cealaltă,
albastra umbră – golul
ce dăinuie în jur
„Delirul cel mai pur.”
Dar cum suflarea tace,
pisicile de soare, încolacite-n drum,
se mută mai încoace,
torc umbra argintie
și ca o nălucire o urcă pe-o frânghie
și se pierde,
în cerul încă verde, în cerul încă verde.
(Maria Octavian, Finalitate)