Cartea nuntii

În Cartea nunții, fragmentele de descripție peisagistică și cele de analiză erotică, manifestând același viguros senzorialism al expresiei, încărcate de poezie, țin cumpăna portretelor de mătuși arhaice (proza din Cartea nunții se leagă strâns, e din același aluat translucid cu versurile călinesciene, cristalinul freamăt din Vânătoare sau Herodot, IV, 8 - 9 mineralul zaharat al portretelor ritmate din Ghenca, sau Rochia de moar), dar romanul ar fi fost, dacă s-ar fi mărginit la mediul sugestiilor epice ale corolei de mătuși, în acea casă de molii și dulcețuri vetuste, roman tragi-comic lăsat pe seama cititorului să și-l construiască, pornind de la cariatidele senile ridicate de autor. Marele erou al acestui roman, profesorul Silivestru, poate fi socotit o cheie critică pentru Enigma Otiliei, ce a urmat: umorul călinescian atinge maxima tensiune în întâlnirea profesorului cu îngerul Morții (versurile intitulate Melancolia par un joc nu fără comic al gratuității tehnice, o desfășurare lirică mecanică ce îmbracă viul liric, spre a împrumuta termeni celebrei definiții a lui Bergson).