Cartea spiritelor

In anul 1857, Hippolyte-Léon-Denizard Rivail, fondatorul spiritismului, intelectual si pedagog apreciat, publica sub pseudonimul Allan Kardec ceea ce avea sa devina bestseller international, cea mai cunoscuta carte despre fenomen. Cel ce nu cunoaste despre acest domeniu decat detaliile romantate despre miscarea mesei pe care troneaza globul de cristal, nu vede aici decat un amuzament, un joc de societate si nu intelege ca acest fenomen – atat de simplu si obisnuit, binecunoscut atat in Antichitate, cat si in randul popoarelor semisalbatice – poate fi luat in considerare ca fiind una dintre cele mai serioase probleme ale ordinii sociale.

De mare impact si interes cultural in societatea secolului XIX, Spiritismul revendica un rol si o forta mesianice. Prin talmacirea lui Allan Kardec in a sa Carte a Spiritelor se proclama incoronarea unei noi epoci, a unui nou pact cu Dumnezeu. Miscarea spiritista a incercat sa sfarame acest perete impenetrabil ce separa lumea Spiritelor dematerializate de lumea celor vii, astfel incat prin mesajele venite de dincolo de mormant omenirea suferinda sa recapete curaj si incredere in clarificarea scopului vietii pe pamant, a evolutiei spirituale si a vietii de dupa moarte.

Cartea Spiritelor este cel mai reprezentativ dintre cele 5 titluri ale codului spiritist scris de Allan Kardec. Alcatuita din 4 parti si peste 1 000 de intrebari si raspunsuri, cartea prezinta in mod rational si logic informatii oferite de Spirite de ordin inalt despre aspecte stiintifice, psihologice si religioase ale vietii de aici si de dincolo, despre Dumnezeu, despre nemurirea sufletului, despre natura spiritelor si relatia lor cu fiintele umane, despre legile morale care guverneaza Universul si nu in ultimul rand despre prezentul si viitorul umanitatii.