Polifonic, centrifug, contrapunctic, Casa noastră cea de toate zilele e un roman al monologurilor, un straniu puzzle autosubminant, în care fiecare piesă în plus adaugă „întregului” doar propria ei absență. Întrucât cei care vorbesc aici dau senzația că au fost de la început morți. Nu niște morți biologici, ci niște morți în toate celelalte feluri posibile, care își dovedesc existența doar prin mecanica inimii și a instinctelor.
Dacă un Gogol ar fi scris o continuare a Sufletelor moarte în secolul XXI, în care cei „cumpărați”, cei de mult îngropați și cei de la început îngropați, ar fi putut să vorbească, cu siguranță acea carte ar fi semănat cu această „casă”, de fapt goală și imposibilă și verosimilă, pe care Șerban Tomșa o ridică pe ruinele unei lumi aproape cu totul dispărute. – Teodor Dună
Şerban Tomşa este pseudonimul lui Ion Şerban, licenţiat al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti (1981). A predat limba și literatura română la Şcoala Gimnazială Cartojani-Roata de Jos (1981-1982) şi la Şcoala Gimnazială Gratia (1982-2019). A debutat cu poezie, în 1974, în revista Luceafărul. În acelaşi an a obţinut Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie „Dimitrie Bolintineanu” (Preşedintele juriului a fost poetul Florin Mugur). Un accident nefericit l-a ţinut, aproape două decenii, departe de masa de lucru. Editorial, a debutat ca prozator, cu romanul Biblioteca lui Noe, Ed. Mondocart Pres, Bucureşti, 2003. Au urmat romanele: Maimuţe în haremul nopţii, Gheţarul, Călugărul Negru și volumul de povestiri Supraveghetorul şi alte povestiri. A semnat numeroase recenzii și eseuri în diferite reviste literare din țară: Litere, Vatra, Argeş, Luceafărul de dimineaţă, Ramuri etc.. În 2010 i se acordă premiul ASB, pentru romanul Gheţarul. Este prezent în antologiile: Alertă de gradul zero în proza românească, 1001 de sirene şi Amorul pe înţelesul tuturor – Antologia prozei româneşti de dragoste.