Luminare” este termenul cvasiunanim acceptat astăzi pentru denumirea unui fenomen cultural de o mare complexitate, situat cronologic în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea şi prima jumătate a secolului al XVIII-lea în Europa apuseană şi, parţial în paralel, dar dominant prelungindu-se până în primele decenii ale secolului al XIX-lea, în ţări ale Europei răsăritene.
Luminarea constituie o lecție cu acțiune de durată în istoria europeană și nu poate rămâne marginală eforturilor actuale în direcția aflării unor noi formule de gândire și viață, în procesul de reașezare a valorilor umane în ziua de azi. Lucrarea oferă cititorului un decupaj din scrierile reprezentative pentru gândirea „luminilor”, aducând laolaltă câteva texte de referință din spațiul culturii germane moderne.
Alexandru Boboc
Ca fenomen istoric, luminarea prezintă o mare diversitate, manifestată în domeniile teoriei şi ale practicii (educativ-formative şi social-politice) şi, deşi se defineşte ca „activitate critică”, nu vine numai ca opoziţie, nu se impune doar prin negare. Mărturie în acest sens stau marile creaţii (teoretice, literar-artistice, tehnice ş.a.) ale „epocii luminilor”.
În esenţă, spiritul „secolului luminilor” se caracterizează printr-o mare diversitate de forme.