Ce este un autor?

Critica nu va mai fi cercetare a structurilor formale cu valoare universala, ci ancheta istorica asupra evenimentelor care ne-au facut sa ne constituim astfel incit sa ne putem recunoaste ca subiecti a ceea ce facem, gindim si spunem. Ea nu cauta sa faca posibila o metafizica devenita, in sfirsit, stiinta; ci sa lanseze, inca o data, cit mai departe si cit mai larg cu putinta infinitul travaliu al libertatii. Dar ca sa nu fie vorba doar de o simpla afirmatie sau de un vis gol de libertate, mi se pare ca aceasta atitudine istorico-critica trebuie sa fie si una experimentala. Vreau sa spun ca acest travaliu efectuat la propriile noastre limite trebuie pe de o parte sa deschida un domeniu de anchete istorice si, pe de alta parte, sa se supuna la proba realitatii si a actualitatii, in acelasi timp pentru a surprinde punctele in care schimbarea este posibila si de dorit, si pentru a determina forma precisa care se cuvine data acestei schimbari. Ceea ce este totuna cu a spune ca aceasta ontologie istorica a noua insine trebuie sa-si abata privirile de la orice proiect care se pretinde global si radical. Caci, de fapt – si stim asta din experienta –, pretentia de a evada din sistemul actualitatii pentru a oferi programe de ansamblu pentru edificarea unei altfel de societati, a unui alt mod de a gindi, a unei altfel de culturi, a unei viziuni superioare asupra lumii n-a dus, in realitate, decit la o continuare a celor mai nefaste traditii. Voi caracteriza, prin urmare, ethos-ul filosofic propriu ontologiei istorice a noua insine ca o punere istorico-practica la incercare a limitelor pe care ne sta in putinta sa le depasim, si deci ca un travaliu de noi insine asupra noua insine, ca fiinte libere. Michel Foucault