Omul are vocaţia cunoaşterii şi a fericirii; prin voinţa de puritate, prin înţelegerea şi supunerea la proiectul divin ascuns în legile naturii, el poate atinge starea de comuniune cu Divinul.
„Dumnezeu mi s-a revelat mie, slujitorului său, în acel an 1743 şi mi-a deschis privirile spre lumea spirituală. M-a înzestrat atunci cu puterea de a comunica cu spiritele şi cu îngerii. Începând de atunci, am adus la cunoştinţa oamenilor diferite taine, aşa cum mi-au fost ele arătate şi revelate.″
Swedenborg urmăreşte să explice şi să argumenteze cu instrumentarul „ştiinţific″ inexprimabilul, anulând distanţa tradiţională dintre „cer″ şi „pământ″, dintre "material" şi "supranatural", între cele două orizonturi nu există o diferenţă calitativă, ci doar de frecvenţă de vibraţie.
Între cele două părţi complementare ale cosmosului sunt mii de legături, pe baza unui principiu al corespondenţelor.