Cartea sa trebuie citită ca parte a unei opere deja înfiripate, parte care ni-l dezvăluie și pe cel care - lucru rar la noi - își conceptualizează în marginea filosofiei jocul cu formele.
Elementele constitutive ale tuturor culturilor și fondul principal de simboluri conduc spre ideea unor arhetipuri arhitecturale universale comune tuturor culturilor, oriunde s-ar afla în spațiu sau timp. Chiar munca etnologilor ne pune la dispoziție elemente care se regăsesc în toate ariile culturale, a căror existență nu poate fi explicată decât printr-un Model Originar. Extrapolând în plan cultural, vom înțelege că simbolul primordial a fost transmis mai multor ramuri, dar fiecare dintre ele a primit doar o parte din sevă, accentul căzând diferit pe diverse valențe ale sale; prelucrări ulterioare au accentuat particularitățile atribuite diverselor culturi. Evoluția simbolurilor are loc concomitent cu o sărăcire semantică, dublată de cele mai multe ori de o avalanșă de distorsiuni, și nu vedem nimic surprinzător care să semene cu vreo îmbogățire semantică. Nu ne vom sprijini, în demersul nostru, doar pe argumentele furnizate de antropologia culturală, arhitecturală sau biologică, ci vom baleia un teritoriu foarte larg, incluzând filosofia și estetica, dar și literatura, filmul și, mai ales, arhitectura; și aceasta pentru a cuprinde universalitatea simbolurilor nu numai din punct de vedere geografic și istoric, ci și ca forme de manifestare culturală care folosesc mijloace de exprimare diferite.