Romanul Cer si pamant fascineaza prin jocul subtil al mintii, prin intamplari de dincolo de fire.
Amestecul de realitate si practici magice, credinta ca destinul isi urmeaza cursul, dar, mai ales, ca pamantul si cerul sunt partase la viata oamenilor si ca nimic nu e intamplator, toate acestea creeaza semne de intrebare cititorului.
Autoarea stie sa manuiasca cu dibacie realitatea si fictiunea, iar convingerile pe care le strecoara subtil intr-o scriitura de mare respiratie si adancime fac deliciul lecturii.
Olivia Grigorescu cultiva un stil elevat, strecoara printre randuri meditatii grave asupra vietii si mortii, asupra locului omului, traind intre cer si pamant.
Vocea hemodiegetica este prezenta pe tot parcursul romanului, intr-un amestec cu celelalte voci narative, ceea ce convinge ca autoarea s-a facut partasa la toate trairile eroilor sai.