O narațiune care evidențiază rolul fundamental pe care cuvintele și poveștile îl joacă în existența noastră.
Expozițiunea plasată într-un illo temporene înfățișează o primă realitate în care poveștile pleacă la plimbare purtate de vânt, în timp ce oamenii, animalele și păsările sunt protejați de cuvintele care povestesc. Dar, treptat, acestea încep să își piardă vigoarea și semnificațiile și, odată cu ele, și sensul.
Și, fie că vorbim despre subiectele grave ori despre cele derizorii, înșiruirea de termeni devine prilejul unui dialog cu aproapele, al unor rememorări ori al unor reflecții personale. Iar ca manifestare a cuvântului, povestea ne traduce întreaga existență umană.Trăim, pentru că ne hrănim din cuvinte și renaștem odată cu fiecare poveste pe care ne-o însușim. Poveștile nu ne sunt numai narațiuni și pretexte pentru dialog și discuție; poveștile ne sunt viață, iar viața cuprindeîncă o dată micul nostru colț de lume. Imaginar sau real.