Lucrarea se ocupa de o problema prioritara a mediului scolar: aceea a optimizarii/eficientizarii comunicarii in actul educational, a apropierii (psihologice) dintre profesor si elev. Ea abordeaza si (mai ales) aprofundeaza aspecte mai putin abordate si mai putin aprofundate in lucrarile din acest spatiu tematic: particularitatile comunicarii interpersonale in etapa prescolara, in etapa scolara, in cea liceala; cresterea capacitatii de persuasiune/convingere a profesorului/educatorului in actualul si rafinatul context persuasiv la care este expus elevul; complexa problematica a ascultarii (dar si a tacerii) si - in final - raportul dintre minciuna si autodezvaluire (intr-o societate care predispune la minciuna si inhiba autodezvaluirea). Cartea se remarca si prin interesante si realizabile recomandari sau propuneri practice, fiind un instrument util pentru a deslusi orizonturi psihologice mai profunde, aflate in spatele unei vii si consistente comunicari interpersonale (fie ea in mediul scolar sau extrascolar).
Lucrarea s-a bazat pe cele mai recente si mai consistente studii de specialitate, o grija constanta fiind raportarea la relatiile dintre profesori si elevi, la cele dintre profesori si la cele dintre elevi. Pe tot parcursul cartii, autorul a cautat sa demonstreze faptul ca o (foarte) buna comunicare se realizeaza atunci cand exista un fond sufletesc echilibrat, sanatos (mental si afectiv) al colocutorilor, atunci cand atmosfera creata intre ei este una de respect si de incredere (reciproce); cand principiile care o intemeiaza si o vor intemeia mereu sunt principiul cooperarii si principiul politetei.