Conditia umana

Hannah Arendt (1906–1975) este una din vocile cele mai provocatoare ale gindirii secolului al XX-lea, o voce ale carei rezonante nu si-au pierdut nimic din actualitate si gravitate. Începind cu 1924, urmeaza cursuri de filosofie, teologie si filologie clasica la universitatile din Marburg, Freiburg si Heidelberg. Un an mai tirziu, intilnirea cu Heidegger va insemna un moment de cotitura in viata ei intelectuala si sentimentala. Admirindu-si si iubindu-si in secret maestrul, ea se va indeparta, totusi de acesta, pentru a deveni in anii urmatori eleva lui Husserl si apoi a lui Jaspers. Dupa ce se casatoreste in 1929 cu Günther Anders, paraseste Germania in 1933, refugiindu-se pentru inceput in Franta si, mai apoi, in Statele Unite, unde va ramine pina la sfirsitul vietii.
Refuzind intotdeauna sa fie numita filosof, Hannah Arendt a predat teorie politica, iar lucrarile sale majore trateaza chestiuni de istoria gindirii politice. Dupa aparitia monumentalei The Origins of Totalitarianism, in 1951 (Originile totalitarismului, Bucuresti, Humanitas, 1994, 2006), lucrare care o face cunoscuta, publica The Human Condition (1958), Between Past and Future, 1961 (Între trecut si viitor, Bucuresti, Antet, f.a.), On Revolution, 1963, si Eichman in Jerusalem: A Report on the Banality of Evil, 1963 (Eichman in Ierusalim. Un raport asupra banalitatii raului, Bucuresti, All, 1997). Dintre lucrarile sale majore, mai pot fi citate: Crises of the Republic: Lying in Politics; Civil Disobedience; On Violence; Thoughts on Politics and Revolution, 1969 (Crizele republicii. Minciuna in politica; Nesupunerea civica; Despre violenta; Ginduri despre politica si revolutie, Bucuresti, Humanitas, 1999); Life of the Mind (1978).