„Am scris cartea în timpul vacanţei mele de vară din 1962 şi i-am cedat drepturile de autor fiului meu în ziua când a împlinit 21 de ani. Credeam că o să se vândă 4000 de exemplare. Spre mirarea mea, a fost un bestseller de durată şi mai apoi a fost tradusă în paisprezece limbi. Până acum s-au vândut cam un milion de exemplare.
De ce am scris-o? Mai întâi, ca să atrag noi clienţi pentru agenţia mea de publicitate. În al doilea rând, pentru a ne creşte cotaţiile la bursă. În al treilea rând, ca să devin mai cunoscut în lumea afacerilor. Cartea şi-a atins toate cele trei obiective... Am primit scrisori din partea unor necunoscuţi îmi mulţumeau pentru creşterile majore ale vânzărilor în urma aplicării ideilor din această carte. M-am întâlnit cu multe personalităţi din lumea marketingului care spuneau că îşi datorează cariera faptului de a fi citit cândva Confesiunile.
Dacă vi se pare că aţi simţit un uşor iz de îngâmfare în carte, trebuie să ştiţi că îngâmfarea mea este selectivă. Sunt incompetent în orice alt domeniu cu excepţia publicităţii. Nu sunt în stare să fac un bilanţ, să lucrez la computer, să schiez, să joc golf, să pictez sau să navighez. Dar, când vine vorba de publicitate, Advertising Age spune că sunt «regele creativităţii în publicitate». Atunci când Fortune a publicat un articol despre mine intitulat «Este David Ogilvy un geniu?», i-am cerut avocatului meu să-i dea în judecată pentru semnul întrebării din titlu.“ (David Ogilvy)