Contele de Monte Cristo este una dintre cele mai captivante carti si una dintre cele mai cunoscute romane ale lui Alexandre Dumas. Este genul de carte care speri sa nu se mai termine.
Actiunea cartii incepe odata cu intoarcerea in Marsilia a tanarului marinar Edmond Dantes. Ambitios, provenind dintr-o familie saraca si sustinut de capitanul corabiei din al carui echipaj facea parte, Dantes este avansat, iar aceasta bucurie ii este amplificata de gandul revederii tatalui si a logodnicei sale, Mercedes. Dar aceasta bucurie nu dureaza mult timp, fiindca "prietenul" sau il denunta ca fiind conspirator Bonapartist ("calitate" pe care o obtinuse fara voia sa); motivul acestei "tradari" este, pe de-o parte, frumoasa Mercedes, iar pe de alta parte, invidia lui Fernand pe succesul tanarului marinar.
Uitandu-se de jur imprejurul salii, Monte-Cristo zari un chip si doi ochi stralucitori care pareau ca-i atrag cu lacomie privirile. El il recunoscu pe Albert, dar expresia de pe chipul tulburat al acestuia il indemna, fara indoiala, sa nu-l ia în seama. Fara sa faca deci nici un gest care i-ar fi putut destainui gandurile, contele se aseza, isi scoase binoclul din cutie si privi in cealalta parte a salii.
Dar, desi parea ca nu-l vede pe Albert, contele nu-l slabea din ochi. Cand cortina se lasa la sfarsitul celui de-al doilea act, privirea lui sigura il urmari pe tanarul care isi parasea locul insotit de cei doi prieteni.