O STATUIE
Mi‐a crescut în suflet
o statuie
fără să mă întrebe
dacă vreau să‐mi fie
stăpînă, prietenă sau slugă. Așezîndu‐se în pleoape
îmi arată pe drum
dorințele
și vrerea ei
poruncind inimii
gesturi străine… și‐mi așază între umeri
amintirile
bîntuite de tine.
Cînd statuia doarme
sînt liber
și singur
acasă!
