Critica facultatii de judecare

Critica facultatii de judecare este una dintre cele trei lucrari kantiene, care au adus stralucire sistemului idealismului transcendental, construit in jurul analizei celor trei facultati umane de cunoastere: intelectul, ratiunea si, de aceasta data, judecata. Din analiza facultatii destinate judecarii reiese ca ea este potrivita investigarii frumosului natural si artistic, sublimului si nu in ultimul rand aprecierii teleologice, adica aprecierii obiectelor din natura conform finalitatii lor. Ea reprezinta punctul de vedere kantian asupra disciplinei care, in istoria ideilor, este numita estetica. La Kant insa ea nu apare ca o teorie, ci ca o critica a faculatii de judecare; din acest punct de vedere reiese ca frumosul nu este un concept obiectual, ci o judecata asupra unui obiect apreciat cu ajutorul sentimentului nostru de placere si neplacere. Aceasta perspectiva estetica construita in jurul facultatii de judecare il singularizeaza pe Kant intre toti autorii de estetici pe care i-a inregistrat istoria ideilor. Lucrarea prezinta interes pentru toti cei interesati de frumos, fie critici literari, fie critici muzicali, plasticieni, esteticieni, filosofi, cercetatori ai naturii. Rodica Croitoru