Vezi mai multeIon Vasile Șerban s-a născut la 8 august 1942 în Dumbrăveni (Sibiu). Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965). Doctorat în filologie, la aceeași universitate, cu teza Critica sociologică, o formă în tipologia criticii literare (1980).
A fost, pe rând, preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Litere, Universitatea București. A predat, între 1991 și 1996, cursuri de limba și literatura română la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Pisa (Italia). După 1990, a fost prodecan al Facultății de Litere (1990-1991), fondator și director al Departamentului de Studii Culturale Europene (în prezent, Relații Internaționale și Studii Europene), unde a predat cursuri de teoria literaturii, sociologia culturii și studii culturale. A murit la 29 septembrie 2005, în București.
Cu o bibliografie extinsă, preponderent francofonă, a temei abordate, din care nu lipsesc lucrările unor Lucien Goldmann, Robert Escarpit, Pierre Bourdieu, Serge Doubrovsky, Georg Lukács sau Pierre Francastel și nici contribuțiile românești ale unor cercetători ca Traian Herseni, Paul Cornea, Adrian Marino și Ion Ianoși, cartea lui Ion Vasile Șerban instituie, în momentul apariției, un dialog consistent cu ideile promovate în epocă de nume cu mare autoritate pentru domeniul sociologiei literare și, citită astăzi, nu pare deloc datată, ci incită la dezbatere.
Poate și pentru că atitudinea adoptată de I.V. Șerban față de autorii discutați este una de suspiciune bine temperată, de vreme ce nici una dintre teoriile și ipotezele comentate nu este îmbrățișată cu entuziasm, ci interogată, nuanțată, comentată și, în final, acceptată sau, dimpotrivă, respinsă, cu argumente solide și fine disocieri. -- Carmen Mușat