În rândurile ce urmează nu caut să înfăţişez personalitatea autorului acestei poveşti vitejeşti, cum o numeşte dânsul, a cărei a treia tipăritură se prezintă acum cititorilor, după cererea lor stăruitoare, cum nici nu voi face vreo preţuire sau judecată asupra cuprinsului ei.
Cele ce aveam de spus asupra tatei le-am spus în ale mele Mărturisiri, iar cât despre preţuire, ea este arătată de însăşi nevoia ce a fost de a da la iveală această nouă tipăritură.
Ceea ce urmăresc prin rândurile de faţă este să dau cititorului câteva lămuriri asupra cărţii.
Tata a fost, între altele multe, un pătimaş cititor de romane istorice. Mai era un tot atât de pătimaş cercetător al trecutului nostru şi un deosebit de fermecător povestitor.
Răgazul ce-i dădu odihna silită ce-i fu pricinuită de căderea guvernului Lascăr Catargi în toamna 1895, îl făcu să-şi pună în lumină aceste însuşiri şi să înceapă a aşterne pe hârtie (la Gădinţi, în iarna 1895/96) şi să închege într-un singur tot, frânturi de povestiri ce le avea în minte de mai mulţi ani.
Lucrul mergea greu, la început, din pricina grijilor ce-l stăpâneau. O spunea în scrisorile sale către Ion Bianu, apărându-se cu adeverirea cronicarului Miron Costin, că pentru a scrie „gând slobod şi fără valuri trebuieşte“.
La început povestea trebuia să se numească Păunaşul Codrilor; curând însă căpătă numele de: CU PALOŞUL, poveste vitejască din vremea descălecatului Moldovei şi cu, acest titlu s-a publicat în foiletonul ziarului Epoca, 1 noemvrie 1904 –12 aprilie 1905. În volum s-a tipărit mai întâi în 1905 la Tipografia „Universitară“ A. G. Brătănescu din Bucureşti. Cuprindea 603 pagini iar coperta, tipărită în roş şi negru, fusese desenată de C. R. Sturdza şi înfăţişa în colţul din dreapta de sus ruinele Cetăţii Neamţului; în mijloc un călăreţ moldovean cu sabia scoasă, pe când în fund fugeau călăreţi duşmani, iar în colţul din dreapta, de jos era o pecetie moldovenească. A doua tipăritură în volum s-a făcut în 1924, la Viaţa Românească din Iaşi, în 3 volume.
Sfărşindu-se de mult şi această a doua tipăritură, am fost solicitat din numeroase părţi să îngădui o alta. O fac din îndemnul de a aduce o smerită slăvire amintirii tatei şi de a fi de folos acelora ce caută în vitejia trecutului tăria morală pentru vremile eroice ce le trăim.
GENERAL R. ROSETTI