Cum s-a facut de-am ramas fata batrana

"Un lucru tin sã lãmuresc de la bun început, cãci nu vreau cã vreo persoanã, implicatã mai mult sau mai putin viata-mi, sã creadã cã fac aici un proces de constiintã. Departe de mine gândul sã învinovãtesc pe cineva pentru starea mea civilã. Faptul cã am ajuns la 25 de ani si sunt fatã bãtrânã nu cade în responsabilitatea nimãnui, decât a mea. Numai si numai din vina mea mã sucesc noaptea în pat pe toate pãrtile, cu perna în brate - nu, nu vã grãbiti sã dati verdicte freudiene, asa dorm de când aveam doi ani, lãsati-mi putinã inocentã - în loc sã-mi dorm somnul linistitã, tot cu perna în brate, dar lângã bãrbatul ales pentru o viatã. Si dacã e problema mea atunci, veti spune, ce ne intereseazã pe noi? Pãi, eu sunt o fiintã altruistã si vreau sã împãrtãsesc experienta mea ca sã fie altora învãtãturã de minte. Asta e, îmi pun viata în palmele voastre ca sã nu mai pãteascã si altcineva ce-am pãtit eu, sã ia aminte si sã nu repete greselile mele. Ãsta e singurul scop al mãrturisirii mele prezente." (fragment din povestirea Cum s-a fãcut de-am rãmas fatã bãtrânã)