Te-ai întrebat vreodată cum îți dai seama că… iubești? Poate că nu. Dar a existat odată un elefant pe care îl frământa această întrebare; și, aflându-i răspunsul, a devenit erou de poveste – scrisă de Leen van den Berg și ilustrată de Kaatje Vermeire. Povestea „Cum știi că iubești pe cineva?”.
Pentru a-l lămuri pe elefant, s-a adunat toată lumea sus pe deal, la întâlnirea prezidată de țanțoșa furnică. Și bâlbâindu-se, acesta s-a adresat adunării:„cum știi că iubești pe cineva?” Frământarea a fost repede consemnată în cartea întrebărilor grele, iar apoi, rând pe rând, participanții au avut ocazia să ia cuvântul, explicitând iubirea din experiență proprie.
Pe șoricel dragostea îl face să se simtă mai puternic, iar Albă-ca-Zăpada uită de tot răul din jur; piatra asociază dragostei confortul, iar marea sprijinul. Norii alunecă în aceeași direcție, în timp ce mărul renunță la mângâierea soarelui de dragul iubitei și se emoționează, roșind. Pentru ursul polar și pentru fulgii de nea dragostea e sinonimă tandreței, iar pentru stele dragostea înseamnă a fi împreună.
Auzind acestea, elefantul s-a scuzat și a plecat în grabă. Furnica încheie ședința, urmând protocolul, și porni spre casa țestoasei pentru a-i prezenta și acesteia concluziile întâlnirii. Însă nu doar elefantul a găsit răspunsul pe care-l căuta; verbul „a iubi” va primi de-acum semnificații noi pentru toți cei prezenți. Iar furnicii i se va revela într-o lumină cu totul și cu totul nouă… De fulgurația noilor sensuri va fi pătruns și cititorul, martor tăcut la dezbaterea iscată și totodată actant în povestea împletită din fațetele iubirii.
Discursul țesut între copertele cărții prefigurează dintru-nceput diverse forme de manifestare ale dragostei: întrebarea elefantului intuiește dimensiunea verbalizată a afectului, însă și neprezența țestoasei la întâlnire este elocventă – rămasă acasă pentru a-și îngriji soțul bolnav, ea răspunde la rându-i întrebării puse, folosind însă un limbaj non-verbal. Cu alte cuvinte, a-ți da seama că iubești pe cineva înseamnă și dezicere de alte responsabilități, grijă și a fi prezent.