Cum te poti rata ca scriitor

„Nu am nici o placere sa pun pe cineva la zid. Si nici n-o fac. Ii stimez pe toti aceia care scriu, fie si tampenii, pentru faptul in sine ca scriu. Ca aspira la ceva mai inalt decat viata prozaica de fiecare zi. Campania pe care o duc nu este indreptata impotriva lor, ci impotriva cartilor lor. Mi-as dori chiar ca ei sa mi se asocieze, detasandu-se de ceea ce au scris si trecand de aceeasi parte a baricadei cu mine, dintr-un devotament sincer fata de literatura.
In sfarsit, mai exista un motiv care m-a făcut sa pierd atata timp cu citirea unor scrieri ratate, un motiv care nu mai tine de simtul raspunderii, ci de o placere a spectacolului. Cartile pe care le-am parcurs constituie un carnaval al prostiei omenesti, al prostiei care sta ascunsa in fiecare om, prost sau inteligent, si asteapta sa se manifeste cu exuberanta. Imi place, recunosc, sa privesc acest spectacol, imprevizibil, pitoresc, si sa rad orgiastic. Toata viata mi-a placut sa rad, nu de cineva, ci cu cineva de ceva. Sa rad, de data aceasta, cu cititorii si, cu putin noroc, chiar cu autorii in cauza, de tot felul de combinatii de cuvinte care seamana cu literatura, dar nu sunt literatura.“ (Alex. Stefanescu)