Poporul roman chiar etniceste se prezinta ca o ramura care s-a desprins de trunchiul unui popor, al unui neam puternic al Apusului, care s-a asezat aici, la pragul Orientului, ca o avangarda a civilizatiei Apusului; si se poate spune, domnilor, ca aici tarile noastre au fost campul de lupta al acestor doua tipuri de civilizatie − si adesea invingea aici Orientul −, se poate spune ca si azi pe teritoriul romanilor se lupta aceste doua tipuri de civilizatie: Orientul si Apusul.
Mai mult, se poate spune ca Orientul a lasat atatea urme aici, in tarile noastre, ca in sufletul fiecaruia din noi lupta aceste doua forme nu numai de civilizatie, doua forme de organizare, de structura sufleteasca deosebite: Apusul cu spiritul lui de libertate, cu respectul pentru demnitatea omeneasca, cu spiritul de critica, de initiativa individuala, cu toate aceste idei si sentimente, care nu se pot separa de respectul adanc pentru fiecare fiinta omeneasca si pentru libertatea ei de gandire si cugetare.
