Cuvinte potrivite. Flori de mucigai

"Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,/ Decât un nume adunat pe-o carte,/ În seara răzvrătită care vine/ De la străbunii mei până la tine,/ Prin râpi şi gropi adânci,/ Suite de bătrânii mei pe brânci/ Si care, tânăr, să le urci te-aşteaptă/ Cartea mea-i, fiule, o treaptă. Aşaz-o cu credinţă căpătâi./ Ea e hrisovul vostru cel dintâi./ Al robilor cu sàricile pline/ De osemintele vărsate-n mine./ Ca să schimbăm, acum, întâia oară/ Sapa-n condei şi brazda-n călimară,/ Bătrânii-au adunat, printre plăvani,/ Sudoarea muncii sutelor de ani./ Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite/ Si leagăne urmaşilor stăpâni./ Si, frământate mii de săptămâni,/ Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane./ Făcui din zdrenţe muguri şi coroane./ Veninul strâns l-am preschimbat în miere,/ Lăsând întreagă dulcea lui putere./ Am luat ocara şi torcând uşure/ Am pus-o când să-mbie, când să-njure./ Am luat cenuşa morţilor din vatră/ Si am făcut-o Dumnezeu de piatră,/ Hotar înalt, cu două lumi pe poale,/ Păzind în piscul datoriei tale./ Durerea noastră surdă şi amară/ O grămădii pe-o singură vioară,/ Pe care ascultând-o a jucat/ Stăpânul, ca un ţap înjunghiat./ Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi./…" - Testament