Proprietara unui trust de presă – o femeie rafinată, devoratoare și cu indecent de mulți bani. Un scriitor matur, plin de charismă, însă mistuit de angoasă și de romanul care nu înaintează. O tânără jurnalistă cu viziune și talent, dar cu un trecut care ascunde răni dureroase. Un agent al serviciilor hiperpotent, sub acoperire. Și un personaj absent de o uriașă forță, care îi leagă unii de alții mai mult decât ar putea bănui ei înșiși. Vocile din Cvartet compun treptat, ca într-un joc de măști, arhitectura complexă a unui roman în care suspansul crește de la o pagină la alta prin inteligența construcției.
Daniela Ulieriu și Doina Popescu scriu o poveste la patru mâini în care cititorul e purtat de pe vechea stradă Xenofon până într-un sat din Ardeal, din ritmurile trepidante și noxele Bucureștiului până în exoticul Bali, din peisajul decadent al extravaganțelor dâmbovițene până în dezordinea minților bolnave. În lumea rocambolescă și fără nimic sfânt, ruptă parcă dintr-un film de Sorrentino, umorul crunt și durerea surdă se întrepătrund, iar sinapsele nu ni se destind nici măcar o clipă. În prim-plan se află omenescul însuși, cu tot sublimul și sordidul său.
Daniela Ulieriu este jurnalistă de televiziune și presă scrisă, iar în ultimii ani a lucrat ca expert cultural în România, Franța și Camerun. A coordonat două studii antropologice de anvergură sub egida prințesei africane Ly Ma Bat Ngoup – Ly Cea Care Poartă Pielea de Panteră: Perles. Couleurs d’Afrique, publicat în 2010, și Ndop. Étoffes des cours royales et sociétés secrètes du Cameroun, apărut în octombrie 2020. Călătoare pasionată, a fost în peste șaizeci de țări. A locuit în Asia de Sud-Est doi ani. Multe dintre impresiile de călătorie au fost transformate în articole pentru diverse publicații de gen și pot fi citite pe blogul ei de călătorie, Asia mea (danielaulieriu.ro). Daniela Ulieriu este și autoarea albumelor de artă Mândrescu, sculptură și Feodoroff, pictură.
Doina Popescu a absolvit Facultatea de Filozofie din cadrul Universității din București și este autoarea romanelor Șampanie cu soia (2001), Iluzoria vulpe a fericirii (2014) şi a volumului de povestiri Vipia amiezii (2017). Până la revoluție a lucrat ca profesoară şi psihologopedă, iar după 1989 a fost, pe rând, redactor la România liberă, Mediafax, Cotidianul şi la Direcţia Ştiri a Televiziunii Române. De asemenea, a publicat articole într-o serie de reviste culturale. În calitate de coordonatoare a Biroului EBU (European Broadcasting Union), a furnizat sute de materiale, preluate şi difuzate de televiziuni de pe toate continentele.