Înainte de toate, „o carte polifonică, făcută cu prieteni”, după cum mărturiseşte autorul ei, care l-a cunoscut îndeaproape pe Dan Jitianu, admirabil scenograf al Teatrului „Bulandra”, „un artist aristocrat, mozartian”, exigent în viaţă şi pe scenă, având cultul prieteniei şi al temeiniciei.
Născut la 10 martie 1949, Dan Jitianu a absolvit Arhitectura, dar a avut şansa de a fi cooptat ca asistent de scenografie la filmul Pădurea spânzuraţilor. Tot Liviu Ciulei, ca director al Teatrului „Bulandra”, l-a angajat ulterior, graţie acestei colaborări. Dan Jitianu a debutat semnând decorul la Cazul Oppenheimer, în regia lui Cornel Todea (1966).
A colaborat la spectacole de referinţă cu Liviu Ciulei (ca asistent la Moartea lui Danton de Büchner şi ca autor al decorului la Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill), Alexandru Tocilescu (Tartuffe şi Cabala bigoţilor de Molière, Barbu Văcărescul, vânzătorul ţării de Iordache Golescu, Hamlet de Shakespeare, Antigona de Sofocle), Andrei Şerban (Iuliu Cezar de Shakespeare, Trilogia antică de Euripide, Seneca, Sofocle), Dan Micu (Răceala de Marin Sorescu), Valeriu Moisescu (Gluga pe ochi de Iosif Naghiu, Voluptatea onoarei de Luigi Pirandello), Cătălina Buzoianu (Hedda Gabler de Ibsen), Mihai Măniuţiu (O, ce zile frumoase! de S. Beckett) şi mulţi alţii.
Ideile sale de spectacol – spun colegii de breaslă – erau atât de hotărâtoare, încât se putea afirma că „un decor al lui stabilea o regie” (Mihai Mădescu). Dan Jitianu a fost, cu aceeaşi devoţiune care-i era mod de viaţă, profesor de scenografie la Academia de Arte Frumoase şi la Academia de Teatru şi Film.
S-a stins din viaţă în 1994.
Volum apărut cu sprijinul UNITER, ArCuB şi al Teatrului “Bulandra”