Thomas Lepeltier, istoric al ştiinţelor şi jurnalist, predă la Universitatea Oxford.
Originea vieţii şi evoluţia speciilor au tulburat mereu spiritele. Pot unele animale să se ivească din neant aşa cum credeau adepţii generaţiei spontane? Este omul un produs al întâmplării şi al unei selecţii naturale aşa cum cred, în zilele noastre, biologii darwinişti?
Un vag miros de sulf pluteşte încă peste aceste întrebări dificile. N-ar fi suficientă o simplă intervenţie a unui Creator omniscient pentru a le rezolva? Tentaţia de a hibrida ştiinţa şi religia nu este nouă. Ea motivează azi mişcări asemenea creaţionismului şi, în Statele Unite, „Intelligent Designul”. Prezentă cu mult înainte de Darwin şi de a sa teorie a evoluţiei, ea ţâşneşte în mod regulat ca un neostoit furtun de pompieri. Fiecare dintre reapariţiile sale este un prilej de a opune din nou raţiunea şi credinţa, două domenii mai puţin etanşe decât s-ar crede în orice caz, relativ egal vizitate de vechii demoni ai intoleranţei.
Prefaţă de Jean Gayon