De-a timpul

azi
trec prin gaura cercului
înapoi
făcând naveta între atunci și acum
anulez timp, spațiu și legi

roata eternei reîntoarceri
funcționează și invers…

Hanna Bota, redactor la revista „Viața Românească”, este licențiată în teologie și în filologie, absolventă a unui master în etnologie la Universitatea din București, doctor în antropologie culturală la Universitatea de Vest din Timișoara. Volume de poezie: Candidați pentru ploaia târzie (1994), Dincolo de sine (1997), Ultimele poeme închipuite ale lui VV în transcriere imaginară de… (2003), Elogiul pietrei (2004), Jurnalul unui nabi (2007), Don’t play with the snakes, (2008, antologie de poezie tradusă în engleză, lansată la Calcutta, India), Poeme pentru Yerutonga (2010), Omul și piatra (2013), Poeme hindice (2013), Imperfecțiunea perfectă, poeme în dialog cu sculptura lui Peter Jecza (2018) tradusă și editată în turcă: Kusursuz kusur (Istanbul, 2019), 33+3. poemele copilăriei (2020). Apare în antologii traduse în engleză, franceză, maghiară, slovacă, slovenă, cehă, turcă, spaniolă, coreeană. Volume de proză: Tabla de şah (2006), Maria din Magdala (2007 și în 2010, Ravenna, Italia, sub titlul Maria di Magdala), Cronicile memoriei (2010), Ultimul canibal. Jurnal de antropolog, (2012, Cartea Românească, ediția a doua Polirom, 2015), Dansând pe Gange (2013), Când în fiecare zi e joi, roman distopic (2016). Trei femei, cu mine, patru (Cartea Românească, 2023). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.