Nicolae Ceaușescu se credea etern în fruntea României. În plus, ca și Mareșalul, Nicolae Ceaușescu nu se gîndea la bunăstarea propriei persoane. Nu a existat un cont Ceaușescu sub o înfățișare amintind de Fondul Antonescu. Au existat, în schimb, conturile Securității. Fie ale ofițerilor sub acoperire, fie ale ofițerilor care lucrau în domeniul economic. La o adică, putem compara aceste conturi cu Fondurile Speciale ale Legațiilor din capitalele de țări neutre din 1943N1944, și chiar cu Fondul Național. Pentru că, indiscutabil, ca și banii Fondurilor Speciale, cei din conturile Securității aparțineau poporului român.
”Fondul Antonescu a existat! Crearea lui dovedește grija Mareșalului Antonescu pentru interesele țării puse mai presus de interesele personale. Nici o mărturie, niciun document nu ne lasă să înțelegem că, în timp ce se preocupa de plasarea Tezaurului B.N.R. la adăpost, de constituirea Fondului Național din Elveția, Mareșalului Antonescu i-a trecut o clipă prin cap să-și pună și el deoparte ceva parale. Tot grație documentelor tipărite după 1989 știm acum ce s-a ales din banii strînși cu grijă de Mareșal și puși în banca din Elveția pentru ca elita românească, plecată din țară după venirea rușilor, să poată exista și activa.”
”Nicolae Ceaușescu se credea etern în fruntea României. În plus, ca și Mareșalul, Nicolae Ceaușescu nu se gîndea la bunăstarea propriei persoane. N-a existat un cont Ceau-șescu sub o înfățișare amintind de Fondul Antonescu. Au existat, în schimb, conturile Securității. Fie ale ofi țerilor sub acoperire, fi e ale ofi țerilor care lucrau în domeniul economic. La o adică, putem compara aceste conturi cu Fondurile Speciale ale Legațiilor din capitalele de țări neutre din 1943-1944, și chiar cu Fondul Național. Pentru că, indiscutabil, ca și banii Fondurilor Speciale, cei din conturile Securității aparțineau poporului român.”
”Fondul Antonescu a existat! Crearea lui dovedește grija Mareșalului Antonescu pentru interesele țării puse mai presus de interesele personale. Nici o mărturie, niciun document nu ne lasă să înțelegem că, în timp ce se preocupa de plasarea Tezaurului B.N.R. la adăpost, de constituirea Fondului Național din Elveția, Mareșalului Antonescu i-a trecut o clipă prin cap să-și pună și el deoparte ceva parale. Tot grație documentelor tipărite după 1989 știm acum ce s-a ales din banii strînși cu grijă de Mareșal și puși în banca din Elveția pentru ca elita românească, plecată din țară după venirea rușilor, să poată exista și activa.”
”Nicolae Ceaușescu se credea etern în fruntea României. În plus, ca și Mareșalul, Nicolae Ceaușescu nu se gîndea la bunăstarea propriei persoane. N-a existat un cont Ceau-șescu sub o înfățișare amintind de Fondul Antonescu. Au existat, în schimb, conturile Securității. Fie ale ofi țerilor sub acoperire, fi e ale ofi țerilor care lucrau în domeniul economic. La o adică, putem compara aceste conturi cu Fondurile Speciale ale Legațiilor din capitalele de țări neutre din 1943-1944, și chiar cu Fondul Național. Pentru că, indiscutabil, ca și banii Fondurilor Speciale, cei din conturile Securității aparțineau poporului român.”