Cred că s-ar cuveni să îl vedem mai des pe Andrei Novac prin diversele „clasamente” ale poeziei noi, ca și pe afișul galelor de lecturi colective. prin închisori și prin libertate ne livrează un poet puternic, cu miză și cu personalitate. Sunt, în această culegere, foarte multe versuri care se rețin și nu puține poezii în care Andrei Novac arată că posedă ceva foarte rar în generația sa literară. Și anume, viziune.
Intensitatea lirică a asumării statutului de literat (de excepție a rostirii) nu îl așază pe Andrei Novac sub semnul unei generații sau promoții literare, ci sub semnul unei geografii literare fericite.