Iata o carte care pare gandita, structurata ca o sonata!
Prima parte - Allegro - se cheama Lemnia, un termen cat se poate de sugestiv pentru intentionalitatea poetei, care inventeaza un tinut imaginar searbad, secatuit, in degringolada. (...)
In partea a doua a cartii - Andante - cu un titlu sagalnic, Din nou pe scaunul de la poarta, se psalmodiaza, tonul devine grav, intrebarile fundamentale privesc frica, umbrele parintilor, ororile razboiului, balansul dintre poezie si ne-poezie (...), dintre visceral si rational, dintre viata si moarte. (...)
Partea a treia - Rondo care si da titlul cartii, nu e deloc mai senina, doar ca poeta indrazneste sa ofere raspunsuri de genul: in fond realitatea nu-i decat o masina de bruiat linistea poemului, sau realul e o marfa de unica folosinta/ in timpul nedereticat/ realul e fapta reziduala/ a fictiunilor aruncate in masina de reciclat. (...) O minunata sonata la pian, violoncel si orchestra!