Despre adevar

Redactat la sfarsitul secolului al XI-lea sub forma unui dialog. Despre adevar initiaza prima discutie sistematica cu acest subiect din istoria filosofiei. Folosind sursele mediului sau intelectual, Anselm reorienteaza discursul despre adevarul-corespondenta spre definirea adevarului ca "rectitudine perceptibila doar cu mintea". Acest tratat prefigureaza o teorie a vointei: dezvoltata ulterior, ea joaca un rol semnificativ in nasterea teoriilor despre vointa si afectivitate ale teologilor franciscani ai scolasticii. Dialogul ofera si o teorie a dreptatii, a veracitatii simturilor si, in cele din urma, un nou concept al divinitatii ca rectitudine suprema: ea, ca receptacul al tuturor adevarurilor, este puntea de legatura dintre acest tratat si meditatiile asupra naturii divine din Proslogion.