Emoţie: este rezultatul unei activităţi pe plan mental. O persoană are o emoţie atunci când se teme că i se întâmplă ceva ca urmare a unei credinţe pe care o are şi care o conduce, generând acea frică în ea.
O astfel de frică împiedică împlinirea unei dornţe, ceea ce are drept rezultat blocarea energiei corpului emoţional, ce trebuie folosită pentru a ne ajuta să ne realizăm dorinţele.
Putem astfel deduce că, în spatele oricărei emoţii trăite, există în plus o emoţie de frică, care în general, este frica de nu fi iubit.
Sentiment: provine din facultatea fiinţei umane de a simţi prin corpul său emoţional, care vibrează la toate senzaţiile captate de către cele cinci simţuri fizice.
Atâta timp cât o persoană îşi permite să simtă, fără să existe o activitate mentală de acuzare care să preia controlul, senzaţia denumită sentiment este bine gestionată, deoarece nu blochează energia corpului emoţional.
Diferenţierea dintre emoţie şi sentiment - putem avea un sentiment de frică, de durere, de bucurie, etc sau o emoţie de frică, de durere, de bucurie, etc.
Exemplu: când trăieşti o suferinţă şi păstrezi contactul cu ceea ce trăieşti, acceptând să simţi acea suferinţă, poţi spune că ai un sentiment de suferinţă, deoarece este foarte bine gestionat de corpul tău fizic, emoţional şi mental. Suferinţa aceasta nu este nefastă.
Dacă însă simţi o suferinţă, iar corpul tău mentsl preia imediat conducerea, spunând sau crezând că nu este corect, că tu nu înţelegi, acel sentiment devine o emoţie.
De ce? Deoarece îţi este teamă pentru tine însuţi şi acuzi pe altcineva sau te acuzi pe tine însuţi. Această atitudine mentală te împiedică să îţi manifeşti dorinţa de a fi fericit, de a te abandona sau de a iubi necondiţionat.
De aceea o emoţie nu este niciodată benefică: ajunge să creeze un blocaj în corpul fizic, adică o boală.