„Am auzit de la batranul Macarie, ca in afara de rugaciune mai exista si o alta stare, atunci cand rugaciunea inceteaza si mintea se cufunda intr-o alta traire. Nu am reusit niciodata acest lucru, insa nu ma indoiesc de aceasta stare pentru ca vad in mine, pe masura ce continui sa ma rog, o deschidere catre ceva dumnezeiesc pe care insa nu pot sa o descriu.” (un parinte contemporan)
Noi suntem contemporanii unei generatii de mari parinti, de mari duhovnici si pustnici, care, prin voia lui Dumnezeu, au ajuns sa ne transmita direct sau prin ucenici marturiile lor despre vederea nemijlocita a lui Dumnezeu, despre cum l-au vazut ei in chip sensibil pe Dumnezeu. Dulceata dumnezeiasca si slava lui Dumnezeu nu se lasa prinsa de toti, ci numai de unii prin
simturile lor intelegatoare.