Această carte prețioasă, cu un conţinut dens, nu este altceva decât o încercare de teologie a relației dintre iudaism şi creştinism. Oare "cele două mii de ani de coexistență spațio-temporală cu poporul evreu" încep să ne sperie pe noi, creştinii de astăzi, de rătăcirea care s-a manifestat în aceste două milenii şi care va continua să o facă? Un eşec din partea creştinilor, care, sub vraja fricii populare şi a teologiei atrofiate, nu au îndrăznit aproape niciodată să se confrunte cu puterea şi splendoarea, cu alteritatea abisală şi totală a experienței evreieşti despre Dumnezeu şi despre sine?
Pe baza pasajelor pauline, Hans Urs von Balthasar îndrăzneşte să readucă dialogul creştin-iudaic necesar la punctul său de plecare: creştinii și evreii "au trăit unul lângă celălalt timp de mii de ani, fără să se privească în ochi. Și totuşi, grație existenţei lor, între ei se desfășoară un dialog pe care nu-l pot întrerupe, un dialog între cer şi pământ".