Vezi mai multeCe este de făcut atunci când Diavolul – personajul terifiant și hulit, fascinant și adorat, dar întotdeauna primejdios – apare din zonele neliniștite și frământate ale presimțirii? Îl „vedem” și știm exact cine este, iar afectul care ne cuprinde este zguduitor. Suntem oare victimele unei nerozii iluzioniste? Răspunsul nu e nici simplu, nici categoric.
Diavolul se agață ca de un cârlig de ceva ce ne aparține, Umbra, și se manifestă prin luarea în posesie. Fenomenul este, se pare, mult mai extins decât admite conștiința omului educat și popular în lumea culturii. Care sunt cauzele și cum se manifestă posesia? Cum se articulează dispozițiile sufletești ale cuiva în jurul unui spirit al psihicului obiectiv? Care sunt atitudinile cele mai potrivite când ne confruntăm cu așa ceva? Analiza în cheie jungiană a unei povești de viață și a unor produse fantasmatice spontane sau intenționate (viziuni, vise, povești) ne vor oferi o nouă perspectivă atât asupra acestor chestiuni, cât și asupra propriei noastre evoluții psihice.