Centrata pe publicistica politica a lui Sebastian si pe psihologia tinarului scriitor – ce l-a fixat afectiv, ca pe-o iedera, de Nae Ionescu si de Eliade –, cartea examineaza rolul pe care l-a avut Nae Ionescu in formarea discipolului sau si cit de tare a fost influentat invatacelul de ideile politice si filosofice ale maestrului. De pe urma acestei cercetari, facute in presa anilor 1927-1936, autoarea demonstreaza ca Mihail Sebastian a fost (ca mai tirziu Cioran, Eliade, Noica s.a.) un reprezentant al aripii de extrema dreapta a generatiei sale, generatia ’27.
„Cartea Martei Petreu este de fapt istoria unei prietenii, ori poate mai bine spus a unei iubiri dintre un tinar indragostit de absolut si un alchimist al gindirii pentru care viata nu este altceva decit experiment, aventura, risc. O iubire care a implicat ambele parti: o stim de la Hegel, dialectica stapinului si sclavului nu este una univoca. In Sebastian, dincolo de anumite interese indoielnice, Nae a gasit un adorator, un zelot de o sensibilitate aproape maladiva. Poate ca tocmai aceasta vulnerabilitate excesiva explica slabiciunea lui Nae pentru cel pe care il remarcase inca de la acel fatidic bacalaureat din Braila. O slabiciune care nu s-a stins vreodata, dincolo de inregimentarea profesorului intr-o miscare totalitara a carei natura tinea de ceea ce Hannah Arendt a numit «logodna intre gloata si elite».” (Vladimir Tismaneanu)
„Studiul Martei Petreu despre tineretea lui Mihail Sebastian e un exemplu de cercetare de biblioteca in urma careia iese la iveala un lucru practic nestiut, ignorat de toata lumea, desi priveste o figura culturala indeajuns de proeminenta. Incercind sa inteleaga misterul fidelitatii tinarului evreu Sebastian fata de profesorul sau nationalist Nae Ionescu, autoarea se duce la colectia ziarului Cuvintul si o parcurge. Ei bine, va descoperi acolo altceva decit – probabil – se astepta: un Sebastian dezlantuit ca gazetar politic, de totala obedienta fata de maestru, deci extremist el insusi! Un caz – adica – de psihologie paradoxala, de fascinatie si de subordonare a virtualei victime fata de calaul simbolic. Prin documentarea impecabila si prin calitatea argumentatiei, cartea e un model de cercetare; prin spectaculozitatea demonstratiei – e entuziasmanta; prin problematica – impresionanta si nelinistitoare, obligind la reflectie asupra complicatelor teme ale istoriei trecute ori actuale. In plus, Marta Petreu scrie atragator si convingator, cu nerv si cu acel tip de talent narativ care poate face dintr-un studiu doct o lectura captivanta.” (Ion Bogdan Lefter)