Dimineata pierduta

„Este intr-adevar un roman generos cu cititorul: il implica direct, lasindu-l in principiu sa-si aleaga perspectiva din care-l va citi, dupa cum o va prefera, pe aceea a unui personaj sau a altuia, dar nu-l deruteaza nici o clipa, viziunea de ansamblu nefiind in fond relativizata, ci adaugita, completata de versiunile diferitilor protagonisti.” (Monica Lovinescu)

„«Dimineata pierduta», romanul inceput in 1976, dar la care am lucrat intens intre 1979 si 1983, mi-a oferit sansa sa traiesc in doua lumi imaginare: cea a constituirii, dramatice si totusi pline de speranta, a Romaniei moderne (incepind de prin 1914) si cea a distrugerii ei continue (din 1944 pina spre mijlocul anilor ’80). Cind am sfirsit cartea, eram coplesita de imaginea unei tari in ruina, a oamenilor ei in continua suferinta si a inceput sa ma apese faptul ca «nu faceam nimic». Traita cu autenticitate, ca experienta existentiala, literatura il modifica imprevizibil pe scriitor, de la carte la carte.” (Gabriela Adamesteanu)