Din nazdravaniile lui Nastratin Hogea

"Hogea s-apuca odata ca sa-si faca un cuptor,/ Pe nevasta sa-mprejuru-i avand-o de ajutor;/ Dupa ce-l ispravi insa, dupa cum lui i-a placut,/ Veni un vecin si-i zise ca nu e bine facut,/ Pentru ca l-a-ntors cu gura catre vantul de apus,/ Ci era sa fie bine spre miazazi sa-l fi pus;/ Altul viind zise iara: - Hogea, ce bine faceai/ Catra rasarit cu gura cuptorul de-l intorceai;/ Altul iar ii zise: - Hogea, eu in locu-ti de eram,/ Cuptorul spre miazanoapte cu gura lui il puneam./ Vazand Hogea ca la nimeni lucrul lui nu i-a placut,/ il strica s-apucand iarasi, pe rotile l-a facut;/ Dup-aceea din prieteni in vreun fel de ii zicea,/ El se apuca indata s-intr-acolo-l intorcea./ Si asa Nastratin Hogea cu cuptorul invartit,/ Al fiecaruia gustul si placerea i-a-mplinit/ Zicand: - Cata osteneala pentr-un cuptor avui eu,/ Ca sa-l fac pe gustul lumii, iar nu dupa placul meu." - Din nazdravaniile lui Nastratin Hoge