O incursiune în lumea bogată a simbolurilor și a conceptelor jungiene din psihologia abisală.
Verena Kast explorează conceptul lui Jung despre ființa umană și descrie calea către integralitatea care, în limbaj jungian, este cunoscută ca proces de individuare. Aceasta este posibilă doar prin interacțiunea dintre conștient și inconștient. Totuși, cele două au limbaje diferite: conștiința folosește logica cuvântului, în timp ce inconștientul folosește logica viselor. Ambele limbaje ar fi pentru totdeauna străine unul de celălalt, dacă nu ar exista simbolurile care mediază între ele: inconștientul nostru codifică mare parte din cunoștințele sale în simboluri, pe care trebuie să le transpunem în limbajul conștiinței noastre. Kast explică simbolurile folosind numeroase exemple din munca ei de zi cu zi ca terapeut. Ea ne arată cum pot fi depășite problemele psihologice lucrând la simbolurile în care se exprimă.
În Dinamica simbolurilor, Verena Kast continuă să expună gândirea de bază a psihoterapiei jungiene: corelația dintre simboluri și complexe, cu un accent deosebit pe complexul egoului; funcția de vindecare a arhetipurilor și modul în care apar și interacționează cu simbolurile; și simbolurile în transfer și contra-transfer, instrumente puternice în psihoterapie. Kast arată, de asemenea, interacțiunea dintre boli și simbolurile psihosomatice.
Verena Kast a studiat psihologia, filosofia şi literatura, este doctor în psihologie analitică, profesor de psihologie la Universitatea din Zürich, lector şi analist formator la Institutul C.G. Jung, psihoterapeut cu practică privată.
În concepția lui Jung, simptomele sunt și ele simboluri, iar cu simbolurile acestea vin oamenii la noi. Chiar dacă ele sunt extraordinar de fizice, sunt totuși simboluri. Oamenii aceștia nu au mai puțină fantezie decât alții, însă fantezia lor gravitează aproape în exclusivitate în jurul corpului, al stării de bine a corpului. Din moment ce lumea se grăbește să-i reproșeze psihoterapiei că nu are efect, oamenii aceștia nu prea mai știu dacă n-ar fi mai bine să meargă mai degrabă la medicul care i-a trimis la psihoterapie, decât la psihoterapeut. Ce contează este ca noi să înregistrăm simbolurile pe care ni le oferă oamenii veniți în terapie, iar simbolurile sunt, în aceste cazuri, simptome.