Divina Comedie

Despre opera de căpătâi a lui Dante, Voltaire scria că „se va bucura de o faimă nemuritoare, pentru că nimeni nu o citeşte“, dar previziunea lui a fost, din fericire, dezminţită de istorie. „Divina Comedie“ descrie călătoria imaginară a lui Dante, din negura Infernului până în splendoarea Paradisului, unde poetul ajunge călăuzit de Virgiliu şi de Beatrice, femeia pe care o iubeşte din adolescenţă. Rafinând însă acest prim nivel al interpretării, putem spune că Dante surprinde alegoric drumul sufletului spre Dumnezeu, inspirându-se din mitologia greco-latină, din imaginarul popular medieval, dar şi din învăţăturile lui Toma D'Aquino. Deopotrivă simbolic, profetic şi filosofic, poemul „Divina Comedie“ rămâne un monument al literaturii occidentale, îmbogăţindu-se cu noi şi noi sensuri la fiecare lectură.